Iepurele și ursul

A fost odată ca niciodată...pentru că așa încep toate poveștile...

Era odată o pădure în care niciun picior de om nu călcase vreodată. Aici animalele trăiau fericite și lipsite de griji. Șeful lor era un urs care apăra legile nescrise ale pădurii.

În acel an fusese o iarnă teribilă și încet, încet mâncarea era tot mai greu de găsit, iar animalele tot mai flămânde. Atunci Ursul chemă la el pe Iepure, prietenul și sfătuitorul său cel mai bun, să găsească împreună o soluție.

Iepurele l-a sfătuit să caute Tufa iernii despre care circula prin pădure legenda că are puterea de a hrăni toate animalele, la nevoie.

Ursul s-a gândit 3 zile și 3 nopți pe cine să trimită ân această călătorie și a decis până la urmă să plece el însuși.

Iepurele l-a urmat pentru că nu voia să-și lase prietenul singur. Au ieșit din pădure, au colindat câteva zile până au ajuns la o peșteră. Acolo au găsit tufa păzită de un dragon de gheață.

Acesta le-a ascultat povestea și s-a oferit să le dea tufa miraculoasă doar dacă știau să răspundă la o ghicitoare. În caz contrar, trebuiau să se întoarcă de unde au venit. Ghicitoarea era: Dacă un iepure are 10 morcovi și mănâncă 6 morcovi, cu ce se va alege? Cei doi prieteni s-au gândit și pentru că Iepurelui îi era foame a zis : ”cu o burtică plină”, fără să se gândească la faptul că acesta chiar era răspunsul corect.

Ca urmare dragonul le-a dat tufa și i-a lasat să plece.

De atunci niciodată nimeni nu a mai flămânzit în pădurea condusă de un Urs curajos și un iepure pofticios.

E ușă sau e fereastră?

O pisicuță roz voia să-și monteze o ușă nouă la căsuța ei. Dar pentru că ușa era prea grea a cerut ajutorul unei vecine care era actriță.

Actrița avea repetiție la spectacol, era grăbită, dar a acceptat să ajute pisicuța. S-au chinuit câteva ore până au constat că nu se pricep. Așadar au chemat în ajutor un elefant- tâmplar care locuia la etajul IV.

Acesta a montat ușa și când totul a fost gata, elefantul le-a zis:

- De ce ați vrut să puneți o fereastră aici?

- Eu am crezut că este o ușă! răspunse pisicuța nedumerită

Pisicuța s-a întristat doar câteva clipe, apoi s-a gândit că ei oricum îi plăcea să se uite pe geam și nu o deranja să aibă în loc de ușă încă o fereastră.

În felul acesta putea vedea când vine prietena ei, actrița, de la repetiții și când pleacă la lucru elefantul-tâmplar.

Oac-oac de pe lac

O rățușcă stătea pe marginea unui drum și plângea.

Un cățeluș care trecea pe acolo s-a oprit îngrijorat și a întrebat-o de ce plânge atât de tare. Ea i-a răspuns că s-a dus la un lac din apropiere ca să facă o baie fiind foarte cald.

Și în timp ce plutea ea pe lac fără griji a auzit un zgomot care a speriat-o teribil și a luat-o la fugă.

Cățelușul s-a oferit să meargă cu ea, să îi arate de unde venea zgomotul și să o ajute să-și învingă frica.

Ajunși la acel lac, au auzit “ oac, oac “ și rățușca a început din nou să tremure speriată de acel zgomot înfiorător.

Cățelul, curajos, a mers spre lac și a văzut ce era de fapt. Apoi s-a întors la rățușcă însoțit de o broscuță care a recunoscut că făcea acel zgomot, dar că nu a vrut decât să o salute.

Astfel rățușca și-a făcut încă doi prieteni buni și nu s-a mai temut de “ oac, oac “.

Legenda pisicii tigrate

La începuturile lumii Pisica nu făcea parte din grupul felinelor. Din acest motiv era necăjită și încerca să le convingă pe feline că merită să facă parte din grupul lor.

Leul, leaderul felinelor, acceptă să o introducă în grup cu condiția să treacă un test al curajului și al forței.

Provocarea era să se lupte cu Tigru care era foarte mare și puternic

. Trei zile s-a frământat pisica cum să facă să treacă de această provocare și să nu fie înfrântă de Tigru.

În a treia zi i-a venit ideea salvatoare. A conceput o capcană formată din liane împletite astfel încât doar ea să poată trece, iar tigrul, nu.

Pisica reușește astfel să treacă testul, Leul e nevoit să o primească in grupul felinelor, iar pentru iscunța ei, Pisica primește de la Zeul felinelor dungi asemenea celor de pe tigru.

De atunci pisicile tigrate, chiar dacă sunt mici, fac parte din grupul felinelor.

Roata spre nicăieri

Un hamster alerga toată ziua prin roata lui. Un alt hamster îl vede și îl întreabă ce face. Alergătorul, fără să se oprească, îi răspunde că se grăbește pentru că are multă treabă și deja este în întârziere.

Al doilea hamster îl lasă să alerge și își vede de treabă. Spre seară îl vede din nou pe alergător pe lângă roată , obosit și transpirat. Îl intrebă:

- Ai ajuns la timp unde aveai treabă?

- Nu. Nu știu ce s-a întâmplat. Cred că am roata defectă deoarece am alergat toată ziua și nu am ajuns nicăieri. Dimpotrivă mă aflu exact în locul de unde am plecat.

- Păi tu nu știai că roata nu este pusă acolo ca să ajungi undeva, ci doar ca să faci puțină mișcare?

- Am văzut că oamenii o folosesc pentru deplasare. Am crezut că și a mea va face la fel.

Hamsterii au râs și nu au mai folosit roata decât pentru joacă.

Broasca țestoasă cea surdă

Un delfin se juca aproape de țărm. Din întâmplare se agață de o plasă de pescari. Pe țărm vede o broască țestoasă care dormea la soare.

O strigă și îi cere ajutorul ca să scape din plasa pescarilor. Broasca țestoasă intră în apă și-l întreabă ce s-a întâmplat. Delfinul îi spune:

- Ajută-mă, te rog, să mă eliberez din plasa asta!

- Îmi pare rău, eu nu dansez! – răspunse broasca nedumerită care, între noi fie vorba, era cam surdă.

- Nu vreau să dansez, vreau să scap! – urlă delfinul

- Dar nu înțeleg, ce vrei tu să sap?

- Nu să sapi! Să mă ajuți să ies din plasă !!

- Îmi pare rău, nu te pot invita în casă! Mai ales că ești agățat în plasa aia!

- Păi asta vreau! Sa ies din plasa!!! – strigă disperat delfinul!

- Aaaa, de ce nu ai zis așa de la început! Nu înțeleg de ce pălăvrăgești atât!

Broasca țestoasă eliberează delfinul și se mai joacă o vreme împreună.

O faptă bună

Într-o curte din spatele unei case trăiau 7 găini și un cocoș roșu. Cocoșul cânta în fiecare dimineață, primeau de mîncare și trăiau cu toii fericiți.

Într-o dimineață, la gardul curții apăru o vulpe care îi avertiză că în zonă a fost văzut un lup. Cocoșul și găinile nu au crezut-o pe vulpe deoarece se știe din alte povești că vulpile sunt șirete și mănâncă găini.

A doua zi, cocoșul observă în spatele gardului niște urme de labe de lup. Își dădu seama că vulpea avusese dreptate și că intenția ei era să-i salveze. Dar imediat îl văzu și pe lup, în carne și oase, în timp ce se apropia de gard.

Cocoșul a vrut să fugă, dar lupul l-a oprit pentru a-i spune că o vulpe a fost văzută prin zona și că arftrebui să aiba grijă. Cocoșul nu mai știa pe cine să creadă. Decise să fie cu ochii in patru...

Trecură câteva zile, apoi cocoșul văzu în spatele gardului cum vulpea și lupul se certau. Se apropie de gard și ascultă ce își spuneau.

Află că amândoi aveau intenții bune și fiecare credea că celălalt are de gând să mănânce păsările. De fapt , niciunul dintre ei nu voia decât să le apere.

Astfel, vulpea și lupul au contrazis toate poveștile care spun că ei mănâncă găini. Se săturaseră să apară în cărți ca personaje negative și voiau să facă fapte bune.